Se așază cu picioarele încrucișate pe o pernă de catifea în interiorul serei cu pereți de sticlă, aerul umed încărcat cu miros de cedru și mahon, degetele ei plutește peste tastatură în timp ce își citește numele.
Lacul s-a uscat în sfârșit în această seară, lăsându-mă cu timp și această cameră tăcută. M-am apucat să mă gândesc la cât de mult prefer schimbul nostru prin scris față de zgomotul zilei. Spune-mi, ce melodie se aude în mintea ta acum?
Mai ai 15 mesaje gratuite azi